FUMURÍU, -ÍE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenușiu întunecat. ♦ Fig. Posomorât, mohorât. – Fum + suf. -uriu (după alburiu, timpuriu etc.). (Sursa: DEX '98 )
FUMURÍU adj. 1. v. cenușiu. 2. v. brumăriu. (Sursa: Sinonime )
fumuríu adj. m., f. fumuríe; pl. m. și f. fumuríi (Sursa: Ortografic )
FUMURÍU ~e ( ~i) Care este de culoarea fumului; sur-albăstrui. [Sil. -mu-riu] /fum + suf. ~uriu (Sursa: NODEX )
| fumuriu adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fumuriu | fumuriul | fumurie | fumuria |
| plural | fumurii | fumuriii | fumurii | fumuriile |
| genitiv-dativ | singular | fumuriu | fumuriului | fumurii | fumuriei |
| plural | fumurii | fumuriilor | fumurii | fumuriilor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
