FULMINÁNT, -Ă, fulminanți, -te, adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ Fig. Amenințător; violent; ațâțător, provocator. – Din fr. fulminant. (Sursa: DEX '98 )
FULMINÁNT, -Ă adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ (Fig.) Amenințător; violent; ațâțător, provocator. [< fr. fulminant]. (Sursa: DN )
FULMINÁNT, -Ă adj. 1. care produce explozie; exploziv. 2. (fig.) violent, amenințător. (< fr. fulminant) (Sursa: MDN )
FULMINÁNT adj., s. v. exploziv. (Sursa: Sinonime )
fulminánt adj. m., pl. fulminánți; f. sg. fulminántă, pl. fulminánte (Sursa: Ortografic )
FULMINÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care produce fulminație. Substanță ~tă. 2) fig. Care conține o amenințare; ațâțător. /<fr. fulminant (Sursa: NODEX )
| fulminant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fulminant | fulminantul | fulminantă | fulminanta |
| plural | fulminanți | fulminanții | fulminante | fulminantele |
| genitiv-dativ | singular | fulminant | fulminantului | fulminante | fulminantei |
| plural | fulminanți | fulminanților | fulminante | fulminantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
