FULGERÁT, -Ă,fulgerați, -te, adj. Lovit, atins de fulger. – V. fulgera. (Sursa: DEX '98 )
FULGERÁ,fúlger, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere în atmosferă. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = (despre oameni; și la pers. 1) a face scandal; a trânti și a bufni. 2. Intranz. Fig. A scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ♦ A se ivi sau a trece repede (ca fulgerul). 3. Tranz. Fig. A izbi pe cineva doborându-l cu o lovitură rapidă și puternică. ♦ A arunca asupra cuiva o privire iute și tăioasă; a țintui, a străpunge cu privirea. – Lat. pop. fulgerare (=fulgurare). (Sursa: DEX '98 )
A FULGERÁ1 fúlger 1. intranz. 1) A se produce fulgere (în atmosferă). 2) fig. A apărea pe neașteptate (ca un fulger). Un gând îi fulgeră prin minte. 2. tranz. 1) (ființe, obiecte) A lovi trăsnetul; a detuna; a trăsni. 2) fig. A lovi iute și cu putere. ◊ ~ cu privirea a arunca o privire rapidă și pătrunzătoare. 3) fig. A străpunge ca un fulger. L-a fulgerat o idee. /<lat. fulgerare (Sursa: NODEX )
FULGERÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FULGERA. 2) Care a fost lovit de fulger. 3) fig. (despre persoane) Care acționează pripit; iute din fire. 4) (despre fructe) Copt înainte de termen (și fără gust); pălit. Cireșe ~te. /v. a fulgera (Sursa: NODEX )
FULGERÁ vb. (MET.) (pop.) a scăpăra, a străluci, (reg.) a sfulgera, (reg. fig.) a săgeta. (Afară ~, va ploua.) (Sursa: Sinonime )
