Dex.Ro Mobile
FULÁRE, fulări, s. f. Acțiunea de a fula; mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor; bătaie frontală. – V. fula. (Sursa: DEX '98 )

FULÁRE s.f. Faptul de a fula. [< fula]. (Sursa: DN )

fuláre s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări (Sursa: Ortografic )

FULÁ, fulez, vb. I. Intranz. (Despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din fr. fouler. (Sursa: DEX '98 )

FULÁR, fulare, s. n. 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard. (Sursa: DEX '98 )

A FULÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă o mișcare de rotație și o mișcare pendulară. /<fr. fouler (Sursa: NODEX )

FULÁR ~e n. 1) Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură, care se poartă în jurul gâtului (pentru a-l apăra de frig.) 2) Țesătură subțire și moale de mătase. /<fr. foulard (Sursa: NODEX )

FULÁ vb. I. intr. (Despre roți) A se roti neregulat, având pe lângă mișcarea de rotație și o mișcare pendulară. [< fr. fouler]. (Sursa: DN )

FULÁR s.n. 1. Țesătură ușoară de mătase. 2. Fâșie (dreptunghiulară) de lână, de mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard]. (Sursa: DN )

FULÁ vb. intr. (despre roți) a se roti neregulat, având o mișcare pendulară. (< fr. fouler) (Sursa: MDN )

FULÁR s. n. 1. țesătură ușoară de mătase. 2. fâșie de lână, mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. (< fr. foulard) (Sursa: MDN )

FULÁR s. (rar) șal. (Purta un ~ la gât.) (Sursa: Sinonime )

fulár (fuláre), s. n. – Fîșie de de material care se poartă în jurul gîtului. Fr. foulard. (Sursa: DER )

fulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fuleáză (Sursa: Ortografic )

fulár s. n., pl. fuláre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
fula   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fula fulare fulat fulând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) fulea (să) fuleze fula fulă fulase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) fulea (să) fuleze fulau fula fulaseră

fular   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fular fularul
plural fulare fularele
genitiv-dativ singular fular fularului
plural fulare fularelor
vocativ singular
plural

fulare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fulare fularea
plural fulări fulările
genitiv-dativ singular fulări fulării
plural fulări fulărilor
vocativ singular fulare, fulareo
plural fulărilor