FUGÍT, -Ă,fugiți, -te, adj. Care a fugit, care a scăpat. ♦ (Substantivat) Dezertor, evadat, fugar. – V. fugi. (Sursa: DEX '98 )
FUGÍT s. v. evadat. (Sursa: Sinonime )
FUGÍT s. v. dezertor. (Sursa: Sinonime )
FUGIT IRREPARABILE TEMPUS (lat.) timpul fuge fără să se mai întoarcă – Vergiliu, „Georgica”, III, 284. V. și Eheu! Fugaces... labuntur anni. (Sursa: DE )
