A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări
A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) fugă = a goni, a alunga, a fugări
A se lua după cineva (sau ceva) = a) a porni în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alătura cuiva; c) a urmări, a alunga, a fugări; d) a porni undeva orientându-se după cineva sau după ceva; a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva
FUGÁR, -Ă,fugari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
FUGÁR s. v. fugău. (Sursa: Sinonime )
FUGÁR s., adj. 1. s. v. refugiat. 2. adj. v. fugitiv. (Sursa: Sinonime )
fugár adj. m., s. m., pl. fugári; f. sg. fugáră, pl. fugáre (Sursa: Ortografic )
FUGÁR ~ă (~i, ~e) 1) și substantival Care a fugit de acasă. ◊ A umbla ~ a trăi ascunzându-se mereu. 2) rar Care este de scurtă durată; fugitiv. 3) și substantival (despre cai) Care aleargă iute; bun de fugă. /fugă + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
