Dex.Ro Mobile
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator. (Sursa: DEX '98 )

FRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care pricinuiește o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr. frustrateur]. (Sursa: DN )

FRUSTRATÓR, -OÁRE adj. care pricinuiește o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustrații; frustrant. (< fr. frustrateur) (Sursa: MDN )

frustratór adj. m., pl. frustratóri; f. sg. și pl. frustratoáre (Sursa: Ortografic )

FRUSTRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care frustrează; care aduce pagube. /a frustra + suf. ~ător (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
frustrator   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular frustrator frustratorul frustratoare frustratoarea
plural frustratori frustratorii frustratoare frustratoarele
genitiv-dativ singular frustrator frustratorului frustratoare frustratoarei
plural frustratori frustratorilor frustratoare frustratoarelor
vocativ singular
plural