FRUSTRÁNT, -Ă adj. frustrator. (< fr. frustrant) (Sursa: MDN )
frustránt adj. m., pl. frustránți; f. sg. frustrántă, pl. frustránte (Sursa: Ortografic )
| frustrant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | frustrant | frustrantul | frustrantă | frustranta |
| plural | frustranți | frustranții | frustrante | frustrantele |
| genitiv-dativ | singular | frustrant | frustrantului | frustrante | frustrantei |
| plural | frustranți | frustranților | frustrante | frustrantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
