FRUNTÁR,fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
FRUNTÁR s. (TEHN.) (prin Munt.) corună, (prin Mold.) masa pietrelor. (~ la moară.) (Sursa: Sinonime )
FRUNTÁR s. v. catapeteasmă, iconostas, tâmplă. (Sursa: Sinonime )
fruntár s. n., pl. fruntáre (Sursa: Ortografic )
FRUNTÁR ~en. 1) Element de harnașament constând dintr-o curea care trece peste fruntea calului. 2) Fâșie de pânză folosită pentru a lega fruntea nou-născuților. 3) bis. Fâșie de hârtie cu o inscripție, care se pune pe fruntea mortului. /<lat. frontale (Sursa: NODEX )
