FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică. (Sursa: DEX '98 )
FRUMUȘÉL adj. v. drăguț. (Sursa: Sinonime )
frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. sg. frumușícă, pl. frumușéle (Sursa: Ortografic )
| frumușel adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | frumușel | frumușelul | frumușică | frumușica |
| plural | frumușei | frumușeii | frumușele | frumușelele |
| genitiv-dativ | singular | frumușel | frumușelului | frumușele | frumușelei |
| plural | frumușei | frumușeilor | frumușele | frumușelelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
