FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter. (Sursa: DEX '84 )
FROTÁ vb. I. refl. A se freca, a veni în contact. [< fr. frotter]. (Sursa: DN )
FROTÁ vb. refl. a se freca, a veni în contact. (< fr. frotter) (Sursa: MDN )
frotá vb., ind. prez. 3 sg. froteáză (Sursa: Ortografic )
| frota verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) frota | frotare | frotat | frotând | singular | plural |
| frotează | frotați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | frotez | (să) frotez | frotam | frotai | frotasem |
| a II-a (tu) | frotezi | (să) frotezi | frotai | frotași | frotaseși |
| a III-a (el, ea) | frotează | (să) froteze | frota | frotă | frotase |
| plural | I (noi) | frotăm | (să) frotăm | frotam | frotarăm | frotaserăm, frotasem* |
| a II-a (voi) | frotați | (să) frotați | frotați | frotarăți | frotaserăți, frotaseți* |
| a III-a (ei, ele) | frotează | (să) froteze | frotau | frotară | frotaseră |
* Formă nerecomandată
