FRONTIÉRĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (înv.) fruntárie s. f.] – Din fr. frontière. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FRONTIÉRĂ s.f. 1. Hotar între state; graniță. 2. (Mat.) Mulțime de elemente care limitează un domeniu. [Pron. -ti-e-. / < fr. frontière]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FRONTIÉRĂ s. f. 1. linie naturală sau convențională care delimitează teritoriul unui stat; graniță. 2. (fig.) limită. 3. (mat.) mulțime de elemente care limitează un domeniu. (< fr. frontière) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

FRONTIÉRĂ s. graniță, hotar, limită teritorială, (înv. și pop.) margine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezuină. (~ a unui stat.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

frontiéră s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. frontiérei; pl. frontiére (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

FRONTIÉRĂ ~e f. Linie de demarcație naturală sau convențională care desparte diferite țări; graniță; hotar. [G.-D. frontierei; Sil. -ti-e-] /<fr. frontiere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

obelísc-frontiéră s. n. (sil. -ti-e-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard