Dex.Ro Mobile
FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului2; țiglă. ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jeraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are. (Sursa: DEX '98 )

FRIGÁRE s. (reg.) țiglă, (prin Munt. și Mold.) sucală, (Ban.) țepușă. (Pui la ~.) (Sursa: Sinonime )

frigáre s. f., g.-d. art. frigării; pl. frigări (Sursa: Ortografic )

FRIGÁRE ~ări f. Vergea ascuțită la un capăt în care se înfige carnea pentru a o frige (la grătar). /frig + suf. ~are (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
frigare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular frigare frigarea
plural frigări frigările
genitiv-dativ singular frigări frigării
plural frigări frigărilor
vocativ singular frigare, frigareo
plural frigărilor