Dex frig, frig, definiţie frig, dex.ro Mobile

(A fi) soare cu dinți = (a fi) frig pe vreme senină
A crăpa de frig (sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.)
A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni
A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi înghețat
A frige (carnea) hoțește = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jeratic
A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.)
A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare
A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig)
A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva
Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare
Cu înfrigurare = cu neliniște, cu emoție
De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan
frige-linte = om avar, zgârcit, harpagon

FRIG, (2) friguri, s. n. 1. Temperatură scăzută a mediului ambiant, care dă senzația de rece. ♦ Senzație de rece provocată de temperatura joasă a mediului. 2. (La pl.) Temperatură ridicată a unui bolnav; tremur cauzat de senzația de rece, care precedă uneori o stare febrilă; frisoane. ♦ Malarie. ♦ Fig. Stare de neliniște, de agitație puternică; emoție. [Var.: (pop., 2) frígură s. f.] – Lat. frigus, -oris. (Sursa: DEX '98 )

FRIG ~uri n. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatură joasă a aerului. 2) Senzație de rece căuzată de o astfel de stare atmosferică. 3) la pl. Boală molipsitoare introdusă în organism prin înțepătura unui țânțar, care se manifestă prin temperatură înaltă și frisoane, repetate la intervale regulate de timp; malarie. 4) Stare de emoție puternică, de neliniște, de agitație. /<lat. frigus, ~oris (Sursa: NODEX )

BURUIANA-FRÍGURILOR s. v. piperul-lupului, popilnic. (Sursa: Sinonime )

BURUIANĂ-DE-FRÍGURI s. v. fierea-pământului, laptele-cucului, potroacă, traista-ciobanului, țintaură. (Sursa: Sinonime )

FLOARE-DE-FRÍGURI s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură. (Sursa: Sinonime )

FRIG s. 1. răceală, rece. (Afară e ~.) 2. (la pl.) v. frisoane. 3. (la pl.) v. febră. 4. friguri (palustre) v. malarie. (Sursa: Sinonime )

FRIGURI PALUDEÉNE s. pl. v. friguri (palustre), impaludism, malarie, paludism. (Sursa: Sinonime )

IARBĂ-DE-FRÍGURI s. v. fierea-pământului, potroacă, traista-ciobanului, țintaură. (Sursa: Sinonime )

MĂRĂRAȘ-DE-FRÍGURI s. v. păducherniță. (Sursa: Sinonime )

PASĂREA-FRÍGULUI s. v. mătăsar. (Sursa: Sinonime )

RĂDĂCINĂ-DE-FRÍGURI s. v. rodul-pământului. (Sursa: Sinonime )

Frig ≠ cald, căldură (Sursa: Antonime )

frig (fríguri), s. n. – 1. Temperatură scăzută care dă senzația de rece. – 2. (Pl.) Febră. – Mr., megl. frig. Lat. frῑgus (Pușcariu 649; Candrea-Dens., 640; REW 35315; DAR), cf. sard. fríus (Wagner 112), v. it. frigo (Battisti, III, 178). Pentru semantismul cuvîntului la pl., atestat încă din lat. pop. cf. Densusianu, Hlr., 190. Der. frigor, s. m. (plantă, Erythraea centarium), numită astfel datorită folosirii ei în medicina populară; friguros, adj. (rece; care se încălzește greu), care ar putea reprezenta de asemenea în mod direct lat. frῑgorōsus (Pușcariu 651; Candrea-Dens., 641; DAR), cf. sard. frigorosu, fr. frileux; înfrigoșa, vb. (rar, a răci); înfrigurat, adj. (febril, cu călduri; care tremură, înfiorat; febril, grăbit), al cărui ultim sens este împrumut din fr. fébrile, cf. montanesul afrigolado. (Sursa: DER )

frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri (Sursa: Ortografic )

frig substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	frig	frigul
nominativ-acuzativ	plural	friguri	frigurile
genitiv-dativ	singular	frig	frigului
genitiv-dativ	plural	friguri	frigurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

frige verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) frige	frigere	fript	frigând	singular	plural
		(a) frige	frigere	fript	frigând	frige	frigeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	frig	(să) frig	frigeam	fripsei	fripsesem
	a II-a (tu)	frigi	(să) frigi	frigeai	fripseși	fripseseși
	a III-a (el, ea)	frige	(să) frigă	frigea	fripse	fripsese
plural	I (noi)	frigem	(să) frigem	frigeam	fripserăm	fripseserăm, fripsesem*
	a II-a (voi)	frigeți	(să) frigeți	frigeați	fripserăți	fripseserăți, fripseseți*
	a III-a (ei, ele)	frig	(să) frigă	frigeau	fripseră	fripseseră

* Formă nerecomandată