A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva)
A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi
A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău
A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă
A fi mai mult mort (decât viu) = a fi istovit, epuizat (de boală, de frică etc.)
A i se face (cuiva) inima cât un purice = a-i fi (cuiva) frică de ceva; a se descuraja
A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.)
A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică
A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva)
A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică
A se uita la cineva ca la dracul = a se uita la cineva cu dușmănie sau cu frică
A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare Frică bolnăvicioasă, nevroză
A tremura carnea pe cineva = a tremura de frică
A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig)
A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el
A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoție, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente)
A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună
A-i trece (cuiva) un șarpe (rece) prin sân = a se înfiora de frică, de spaimă
Cu frică = cu teamă, temându-se
Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul
a-i îngheța (sau a i se slei) cuiva sângele în vine = a-l cuprinde pe cineva groaza, a încremeni de frică
cu frică, cu prudență etc. A dormi iepurește = a dormi foarte ușor, sculându-se la cel mai mic zgomot
FRÍCĂ, (rar) frici, s. f. Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē. (Sursa: DEX '98 )
FRÍCĂ ~cif. Stare de neliniște sufletească cauzată de un pericol; teamă. [G.-D. fricii] /cf. gr. phrike (Sursa: NODEX )
FRÍCĂ s. 1. teamă, temere, (livr., fam. și depr.) poltronerie, (franțuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. și reg.) scârbă, (înv.) stideală, stidință, stidire, teamăt, temătură, temoare, (latinism înv.) timoare, (arg.) târșală, târșă. (Nu simțea nici un pic de ~.)2. v. sperietură. (Sursa: Sinonime )
frícă (fríci), s. f. – Teamă, spaimă. – Mr. megl. istr. frică. Ngr. φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Prezența sa în istr. arată că este un împrumut foarte vechi. Cf. și alb. firkë (Meyer 110). Der. fricos, adj. (care se teme, laș, sperios; înv., îngrozitor); înfrica, vb. (a speria, a înspăimînta); înfricoșetor, adj. (îngrozitor); neînfric(oș)at, adv. (imperturbabil, netulburat). – Din rom. provine rut. fryka. (Sursa: DER )
frícă s. f., g.-d. art. frícii; pl. frici (Sursa: Ortografic )
