FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
fremătá (a fremăta) vb., ind. prez. 1 sg. freámăt , 2 sg. freámăți , 3 freámătă ; conj. prez. 3 să freámăte (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard
FREMĂTÁ vb. 1. v. agita . 2. v. tremura . 3. v. tresălta . 4. a palpita, a pulsa, a vibra, a zvâcni. (~ în el o mare bucurie.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
fremătá vb., ind. prez. 1 sg. freámăt, 2 sg. freámăți, 3 sg. freámătă; conj. prez. 3 sg. și pl. frémete (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
fremătá vb., ind. prez. pers. 1 freámăt , 2 frémeți , 3 freámătă ; conj. prez. pers. 3 să frémete (Sursa: DMLR ) Copy to clipboard
A FREMĂTÁ freámăt intranz. 1) (despre frunze, păduri, ape etc. ) A produce un zgomot ușor și înăbușit, mișcându-se încet (sub actiunea vântului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni ) A-și exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitație și murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emoție puternică; a palpita; a vibra. 4) fig. A se mișca în tremur. /Din freamăt (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
fremăta (2 freamăți) verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) fremăta fremăta re fremăta t fremătâ nd singular plural frea mătă fremăta ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) frea măt, fre măt (să) frea măt, fre măt fremăta m fremăta i fremăta sem a II-a (tu) frea măți (să) frea măți fremăta i fremăta și fremăta seși a III-a (el, ea) frea mătă (să) frea măte fremăta fremătă fremăta se plural I (noi) fremătă m (să) fremătă m fremăta m fremăta răm fremăta serăm, fremăta sem* a II-a (voi) fremăta ți (să) fremăta ți fremăta ți fremăta răți fremăta serăți, fremăta seți* a III-a (ei, ele) frea mătă (să) frea măte fremăta u fremăta ră fremăta seră
* Formă nerecomandată
fremăta (2 fremeți) verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) fremăta fremăta re fremăta t fremătâ nd singular plural frea mătă fremăta ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) frea măt (să) frea măt fremăta m fremăta i fremăta sem a II-a (tu) fre meți (să) fre meți fremăta i fremăta și fremăta seși a III-a (el, ea) frea mătă (să) fre mete fremăta fremătă fremăta se plural I (noi) fremătă m (să) fremătă m fremăta m fremăta răm fremăta serăm, fremăta sem* a II-a (voi) fremăta ți (să) fremăta ți fremăta ți fremăta răți fremăta serăți, fremăta seți* a III-a (ei, ele) frea mătă (să) fre mete fremăta u fremăta ră fremăta seră
* Formă nerecomandată
