FRÁUDĂ,fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis. (Sursa: DEX '98 )
FRÁUDĂs.f. Înșelătorie, hoție, act de rea-credință făcut cu scopul de a realiza profituri personale. ♦ Sumă sustrasă prin înșelătorie, prin defraudare. [< fr., it. fraude, cf. lat. fraus]. (Sursa: DN )
FRÁUDĂs. f. act de rea-credință cu scop de profit, prin provocarea unei pagube; hoție. ◊ sumă sustrasă. (< fr. fraude, lat. fraus, -dis) (Sursa: MDN )
FRÁUDĂ s. (JUR.) delapidare, escrocherie, hoție, (livr.) malversație, (fig.) mâncătorie. (A comite o ~.) (Sursa: Sinonime )
fráudă s. f. (sil. fra-u-), g.-d. art. fráudei; pl. fráude (Sursa: Ortografic )
FRAUDÁ,fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare. (Sursa: DEX '98 )
A FRAUDÁ ~éztranz. (despre bunuri materiale) A păgubi prin fraudă. [Sil. fra-u-] /<fr. frauder, lat. fraudare (Sursa: NODEX )
FRÁUDĂ ~ef. 1) Sustragere de bunuri materiale pentru a obține un profit, păgubind pe altul. 2) Sumă de bani sustrasă prin înșelarea încrederii. [G.-D. fraudei; Sil. fra-u-] /<fr. fraude, lat. fraus, ~dis (Sursa: NODEX )
FRAUDÁvb. I. tr. A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare]. (Sursa: DN )
FRAUDÁvb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare) (Sursa: MDN )
FRAUDÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage. (Sursa: Sinonime )
fraudá vb. (sil. fra-u-), ind. prez. 1 sg. fraudéz, 3 sg. și pl. fraudeáză (Sursa: Ortografic )
