FRÂNT, -Ă,frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte tari) Rupt2 (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para frântă = a nu avea nici un ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge. (Sursa: DEX '98 )
FRÂNT ~tă (~ți, ~te) v. A FRÂNGE și A SE FRÂNGE. ◊ Na-ți-o ~tă (saubună) că ți-am dres-o! se spune atunci când cineva încearcă să repare o greșeală făcând una și mai mare. ~ de oboseală sleit de puteri; extenuat. ~ de durere distrus sufletește. /v. a frânge (Sursa: NODEX )
FRÂNT adj. 1. rupt. (Creangă ~.)2. v. fracturat. 3. v. extenuat. 4. zigzagat. (Linie ~.) (Sursa: Sinonime )
IARBA-FRÂNTULUI s. v. sănișoară. (Sursa: Sinonime )
