FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at. (Sursa: DEX '98 )
franjurá (a ~) vb., ind. prez. 3 franjureáză (Sursa: DOOM 2 )
| franjura verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) franjura | franjurare | franjurat | franjurând | singular | plural |
| franjurează | franjurați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | franjurez | (să) franjurez | franjuram | franjurai | franjurasem |
| a II-a (tu) | franjurezi | (să) franjurezi | franjurai | franjurași | franjuraseși |
| a III-a (el, ea) | franjurează | (să) franjureze | franjura | franjură | franjurase |
| plural | I (noi) | franjurăm | (să) franjurăm | franjuram | franjurarăm | franjuraserăm, franjurasem* |
| a II-a (voi) | franjurați | (să) franjurați | franjurați | franjurarăți | franjuraserăți, franjuraseți* |
| a III-a (ei, ele) | franjurează | (să) franjureze | franjurau | franjurară | franjuraseră |
* Formă nerecomandată
| franjurat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | franjurat | franjuratul | franjurată | franjurata |
| plural | franjurați | franjurații | franjurate | franjuratele |
| genitiv-dativ | singular | franjurat | franjuratului | franjurate | franjuratei |
| plural | franjurați | franjuraților | franjurate | franjuratelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
