Dex frământa, framanta, definiţie frământa, dex.ro Mobile

A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee
A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate
A se da de ceasul morții = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult
A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul
A se munci cu gândul = a se frământa
A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul)
A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge) capul = a se gândi intens (spre a soluționa o problemă)
A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative
A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor
A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva
A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție
Bătaie de cap = frământare a minții; trudă, osteneală

FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina amănunțit și în detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea le eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. fragmentare. (Sursa: DEX '98 )

A FRĂMÂNTÁ frământ tranz. 1) (aluat, lut etc.) A amesteca îndelung, apăsând (pentru a obține o masă omogenă). 2) (mintea) A supune unui efort (pentru a rezolva o problemă grea). 3) fig. A supune unei acțiuni din afară, făcând să se amestece. 4) A face să se frământe. /<lat. fragmentare (Sursa: NODEX )

A SE FRĂMÂNTÁ mă frământ intranz. 1) A se mișca încolo și încoace (din neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se agita. 2) fig. A fi cuprins de neliniște; a se îngrijora; a se agita; a se neliniști. /<lat. fragmentare (Sursa: NODEX )

FRĂMÂNTÁ vb. 1. a plămădi, (reg.) a zolga, a zoli, (înv.) a soage. (A ~ aluatul.) 2. a învârti, a răsuci, a suci. (~ batista în mână.) 3. v. agita. 4. v. forfoti. 5. v. zbuciuma. 6. a se chinui, a se consuma, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ toată ziua să...) 7. v. zvârcoli. 8. v. strădui. 9. v. îngrijora. 10. v. chinui. 11. v. obseda. (Sursa: Sinonime )

A se frământa ≠ a se liniști (Sursa: Antonime )

frământá vb., ind. prez. 1 sg. frământ, 3 sg. și pl. frământă (Sursa: Ortografic )

frământa verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) frământa	frământare	frământat	frământând	singular	plural
		(a) frământa	frământare	frământat	frământând	frământă	frământați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	frământ	(să) frământ	frământam	frământai	frământasem
	a II-a (tu)	frămânți	(să) frămânți	frământai	frământași	frământaseși
	a III-a (el, ea)	frământă	(să) frământe	frământa	frământă	frământase
plural	I (noi)	frământăm	(să) frământăm	frământam	frământarăm	frământaserăm, frământasem*
	a II-a (voi)	frământați	(să) frământați	frământați	frământarăți	frământaserăți, frământaseți*
	a III-a (ei, ele)	frământă	(să) frământe	frământau	frământară	frământaseră

* Formă nerecomandată