FRAGMENTÁRE,fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta. (Sursa: DEX '98 )
FRAGMENTÁREs.f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; fragmentație. [< fragmenta]. (Sursa: DN )
FRAGMENTÁRE s. v. împărțire. (Sursa: Sinonime )
fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări (Sursa: Ortografic )
FRAGMENTÁ,fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter. (Sursa: DEX '98 )
FRAGMENTÁR, -Ă,fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărâmițat. – Din fr. fragmentaire. (Sursa: DEX '98 )
A FRAGMENTÁ ~éztranz. (obiecte integrale) A împărți în fragmente. /<fr. fragmenter (Sursa: NODEX )
FRAGMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din fragmente; care constă din fragmente. /<fr. fragmentaire (Sursa: NODEX )
FRAGMENTÁvb. I. tr. A împărți, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. [< fr. fragmenter]. (Sursa: DN )
FRAGMENTÁR, -Ăadj. Făcut, format din fragmente; incomplet, fărâmițat. [Cf. fr. fragmentaire]. (Sursa: DN )
FRAGMENTÁvb. tr. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta. (< fr. fragmenter) (Sursa: MDN )
FRAGMENTÁR, -Ăadj. format din fragmente; incomplet. (< fr. fragmentaire) (Sursa: MDN )
FRAGMENTÁ vb. 1. v. împărți. 2. a diviza, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) (Sursa: Sinonime )
FRAGMENTÁR adj. incomplet, necomplet, parțial. (Publicarea ~ a unei opere.) (Sursa: Sinonime )
fragmentá vb., ind. prez. 1 sg. fragmentéz, 3 sg. și pl. fragmenteáză (Sursa: Ortografic )
fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. sg. fragmentáră, pl. fragmentáre (Sursa: Ortografic )
