Dex.Ro Mobile
Vezi 10 expresii

FORȚÁ, forțez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ Refl. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge. ◊ Expr. A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare. (Sursa: DEX '98 )

FORȚÁT, -Ă, forțați, -te, adj. 1. Făcut sau impus cu forța, prin constrângere. ◊ Aterizare forțată = aterizare impusă de forța împrejurărilor. 2. Realizat printr-o acțiune violentă, printr-un efort, cu învingerea unor dificultăți. ♦ (Despre uși, lacăte) Deschis cu forța. 3. (Despre zâmbete, gesturi etc.) Silit, nenatural, nefiresc; artificial, fals. – V. forța. (Sursa: DEX '98 )

A FORȚÁ ~éz tranz. 1) (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a constrânge; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine închise) A supune unei acțiuni violente. ~ ușa. ◊ ~ nota a) a lua notă care depășește posibilitățile vocii; b) a întrece măsura în comportarea față de cineva. ~ uși deschise a demonstra adevăruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecători etc.) A trece efectuând operații de luptă. ~ râul. /<fr. forcer (Sursa: NODEX )

A SE FORȚÁ mă ~éz intranz. A depune un efort maxim; a acționa din răsputeri; a se sili. /<fr. forcer (Sursa: NODEX )

FORȚÁ vb. I. tr. 1. A sili, a constrânge, a obliga (pe cineva la ceva). ♦ refl. A se sili, a se osteni, a se forța. 2. A sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță (cu un mecanism etc.). ◊ A forța ușa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva); a forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva). [< it. forzare, cf. fr. forcer, lat.t. fortiare]. (Sursa: DN )

FORȚÁT, -Ă adj. 1. Făcut, impus prin forță. ◊ Curs forțat (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca plată hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș forțat = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal. 2. Silit, nefiresc, nenatural. 3. Făcut prin violență, printr-un efort deosebit. 4. (Despre închizători, uși) Deschis, spart cu forța. [< forța, cf. it. forzato]. (Sursa: DN )

FORȚÁ vb. tr. 1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva). ♦ a ~ cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a ~ nota = a întrece măsura. 2. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță. (< fr. forcer, it. forzare) (Sursa: MDN )

FORȚÁT, -Ă adj. 1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc. ♦ curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile. 2. făcut prin violență, printr-un efort deosebit. 3. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța. 4. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural. (< forța) (Sursa: MDN )

FORȚÁ vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. strădui. 6. a încerca, a se sforța, a se sili, a se strădui. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.) 7. v. opinti. 8. a sili. (Nu ~ piciorul!) 9. a sparge, a strica, a viola, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea ușii.) (Sursa: Sinonime )

FORȚÁT adj. 1. v. silnic. 2. brutal, silnic, violent. (Măsuri ~.) 3. spart, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 4. v. afectat. (Sursa: Sinonime )

Forțat ≠ benevol (Sursa: Antonime )

forțá vb., ind. prez. 1 sg. forțéz, 3 sg. și pl. forțeáză (Sursa: Ortografic )

forțát adj. m., pl. forțáți; f. sg. forțátă, pl. forțáte (Sursa: Ortografic )

gram-fórță s. n., pl. grame-fórță; simb. gf (Sursa: Ortografic )

tónă-fórță s. f., pl. tóne-fórță; simb. tf (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
forța   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) forța forțare forțat forțând singular plural
forțea forțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) forțez (să) forțez forțam forțai forțasem
a II-a (tu) forțezi (să) forțezi forțai forțași forțaseși
a III-a (el, ea) forțea (să) forțeze forța forță forțase
plural I (noi) forțăm (să) forțăm forțam forțarăm forțaserăm, forțasem*
a II-a (voi) forțați (să) forțați forțați forțarăți forțaserăți, forțaseți*
a III-a (ei, ele) forțea (să) forțeze forțau forța forțaseră
* Formă nerecomandată

forțat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular forțat forțatul forța forțata
plural forțați forțații forțate forțatele
genitiv-dativ singular forțat forțatului forțate forțatei
plural forțați forțaților forțate forțatelor
vocativ singular
plural