FORNĂI, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )
FORNĂÍ vb. 1. v. sforăi. 2. v. fonfăi. (Sursa: Sinonime )
fornăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fórnăie, imperf. 3 sg. fornăiá (Sursa: Ortografic )
A FORNĂÍ fórnăi intranz. 1) (despre unele animale) A respira din greu (de spaimă, neliniște etc.); a sforăi. 2) v. A FÂRNÂI. /Onomat. (Sursa: NODEX )
| fornăi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) fornăi | fornăire | fornăit | fornăind | singular | plural |
| fornăie | fornăiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | fornăi | (să) fornăi | fornăiam | fornăii | fornăisem |
| a II-a (tu) | fornăi | (să) fornăi | fornăiai | fornăiși | fornăiseși |
| a III-a (el, ea) | fornăie | (să) fornăie | fornăia | fornăi | fornăise |
| plural | I (noi) | fornăim | (să) fornăim | fornăiam | fornăirăm | fornăiserăm, fornăisem* |
| a II-a (voi) | fornăiți | (să) fornăiți | fornăiați | fornăirăți | fornăiserăți, fornăiseți* |
| a III-a (ei, ele) | fornăie | (să) fornăie | fornăiau | fornăiră | fornăiseră |
* Formă nerecomandată
