FORMÁL, -Ă,formali, -e, adj. 1. Privitor la formă, care ține de formă, de aparență. ♦ (Adverbial) în aparență. 2. Formulat precis; categoric, expres. 3. Pătruns de formalism; făcut de formă (7). 4. (Despre unele acte juridice) Care necesită anumite forme pentru a fi socotit legal și valabil. – Din fr. formel, lat. formalis. (Sursa: DEX '98 )
FORMÁL, -Ă1. Făcut din formalism, de formă. 2. Referitor la formă, al formei. 3. Formulat în termeni preciși, categorici. [Cf. it. formale, fr. formel, lat. formalis]. (Sursa: DN )
FORMÁL, -Ăadj. 1. referitor la formă, care ține de aparență. ◊ (despre logică) care studiază formele logice ca independente de conținutul lor concret determinat. ◊ (despre concepte) care nu are referință externă. ◊ (adv.) în aparență. 2. formulat în termeni preciși, categorici. 3. făcut din formalism, de formă; superficial. 4. (jur.; despre acte) care, pentru a fi valabil, necesită anumite forme. 5. ceremonios, solemn. 6. (inform.) gramatică ~ă = vocabularul și regulile necesare descrierii limbajelor; limbaj ~ = limbaj generat de o gramatică formală. (< fr. formel, lat. formalis, engl. formal) (Sursa: MDN )
FORMÁL adj. 1. v. categoric. 2. (fam.) platonic. (O recunoaștere ~.)3. v. solemn. (Sursa: Sinonime )
formál adj. m., pl. formáli; f. sg. formálă, pl. formále (Sursa: Ortografic )
FORMÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de formă; propriu formei. Analiză ~ă. 2) și adverbial Care se face de formă. 3) Care este preocupat mai ales de formă. /<fr. formel, lat. formalis (Sursa: NODEX )
