FORFOTÍ,forfotesc, vb. IV. Intranz. 1. A umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a roi, a mișuna, a forfăi. 2. A fierbe cu zgomot înăbușit; a clocoti încet, potolit. – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )
FORFOTÍ vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a se frământa, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bâjbâi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vâșca, (prin Transilv.) a șovârca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fâțâi, a se vânzoli. (Lumea ~ pe străzi.) (Sursa: Sinonime )
forfotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. forfotésc, imperf. 3 sg. forfoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. forfoteáscă (Sursa: Ortografic )
A FORFOTÍ pers. 3 ~éșteintranz. 1) (despre ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a foi; a fojgăi; a furnica; a mișuna; a roi; a viermui; a foșni. 2) A fierbe încet, producând zgomote înăbușite; a clocoti potolit. 3) (despre ape) A se agita cu zgomot. /Onomat. (Sursa: NODEX )
