Dex.Ro Mobile
FÓNTĂ, fonte, s. f. Aliaj de fier, de carbon și de alte elemente, produs în furnale înalte; tuci (1). – Din fr. fonte. (Sursa: DEX '98 )

FÓNTĂ s.f. Aliaj de fier și carbon, produs în furnale înalte; tuci. [< fr. fonte]. (Sursa: DN )

FÓNTĂ s. f. aliaj de fier și carbon folosit la elaborarea oțelului sau pentru turnarea unor piese. (< fr. fonte) (Sursa: MDN )

FÓNTĂ s. 1. tuci, (prin Ban.) bădic, (Mold.) schijă. (Un tub din ~.) 2. fontă nodulară = fontă sferolitică; fontă sferolitică v. fontă nodulară. (Sursa: Sinonime )

fóntă s. f., g.-d. art. fóntei; pl. fónte (Sursa: Ortografic )

FÓNTĂ ~e f. Aliaj de fier, carbon și alte elemente, lipsit de plasticitate, care se produce în furnale. ~ albă. /<fr. fonte (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
fontă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fontă fonta
plural fonte fontele
genitiv-dativ singular fonte fontei
plural fonte fontelor
vocativ singular fontă, fonto
plural fontelor