FONÍE, s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FONÍE f. Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate. /<fr. phonie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FONÍE s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FONÍE1 s. f. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării lor; sonoritate (a sunetelor limbii). (< fr. phonie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

-FONÍE2 elem. fon2(o)-. (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

FONÍE s. v. sonoritate. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

foníe s. f., art. fonía, g.-d. foníi, art. foníei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard