FONDÁ, fondez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fundá vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare. (Sursa: DEX '09 ) Copy to clipboard

FONDÁ, vb. I. v. funda. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FONDÁ vb. I. v. funda. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

!fondá vb., ind. prez. 3 fondeáză (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

fondá vb., ind. prez. 1 sg. fondéz, 3 sg. și pl. fondeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A FUNDÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publucații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard