FONCIÉRĂ, fonciere s. f. (Înv.) Impozit care se plătea pentru proprietățile agricole. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. foncière. (Sursa: DEX '98 )
FONCIÉRĂ s.f. (Rar) Impozit funciar. [Pron. -ci-e-. / < fr. foncière]. (Sursa: DN )
FONCIÉRĂ s. f. impozit funciar. (< fr. foncière) (Sursa: MDN )
fonciéră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. fonciérei; pl. fonciére (Sursa: Ortografic )
fonciér s. f. (foncieră, pl. fonciere), adj. (pl. foncieri; f. foncieră, fonciere) (Sursa: DMLR )
| foncier adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | foncier | foncierul | foncieră | fonciera |
| plural | foncieri | foncierii | fonciere | foncierele |
| genitiv-dativ | singular | foncier | foncierului | fonciere | foncierei |
| plural | foncieri | foncierilor | fonciere | foncierelor |
| vocativ | singular | foncierule | fonciero |
| plural | foncierilor | foncierelor |
| foncieră substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | foncieră | fonciera |
| plural | fonciere | foncierele |
| genitiv-dativ | singular | fonciere | foncierei |
| plural | fonciere | foncierelor |
| vocativ | singular | foncieră, fonciero |
| plural | foncierelor |