FOLOSÍNȚĂ, folosințe, s. f. 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (Înv.) Folos. – Folosi + suf. -ință. (Sursa: DEX '98 )
FOLOSÍNȚĂ s. folosire, întrebuințare, utilizare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă ~.) (Sursa: Sinonime )
FOLOSÍNȚĂ s. v. avantaj, beneficiu, câștig, folos, profit. (Sursa: Sinonime )
folosínță s. f., g.-d. art. folosínței; pl. folosínțe (Sursa: Ortografic )
FOLOSÍNȚĂ ~e f. 1) v. A FOLOSI. 2) înv. v. FOLOS. /a folosi + suf. ~ință (Sursa: NODEX )
| folosință substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | folosință | folosința |
| plural | folosințe | folosințele |
| genitiv-dativ | singular | folosințe | folosinței |
| plural | folosințe | folosințelor |
| vocativ | singular | folosință, folosințo |
| plural | folosințelor |
