(De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar
A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc)
A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia
A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas
A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi
A fi (sau a se găsi) sub foc = a se găsi în prima linie de luptă
A fi (sau a sta) între două focuri = a fi încolțit din două părți
A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă
A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i face (cuiva) o festă
A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apăra cu tărie pe cineva
A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprindă o acțiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altuia
A mânca foc (pentru cineva) = a ține foarte mult la cineva, a face orice pentru cineva
A mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute
A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc
A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare
A preface în cenușă = a distruge în întregime prin foc, a pustii
A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acțiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.)
A pune (sau a băga) mâna în foc pentru cineva (sau pentru ceva) = a garanta pentru cineva sau pentru ceva
A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile
A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare stăruință; a insista prea mult ca cineva să acționeze într-un anumit sens
A scoate castanele (sau cărbunii) din foc cu mâna altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei acțiuni periculoase ori riscante
A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale
A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva sau ceva) = a-și expune viața (pentru cineva sau ceva)
A se face (sau a se mânia, a se supăra) foc (și pară) = a se înfuria, a turba de mânie
A se face foc și pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare
A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare
A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă
A sta (ca) pe ace (sau spini, ghimpi, jar, foc etc.) = a fi neliniștit, agitat, nerăbdător
A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă
A sufla în foc = a expira producând un curent de aer, pentru a înteți flacăra
A trece prin foc și prin apă = a îndura multe nevoi și necazuri, a răzbate prin multe greutăți
A înnăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit
A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit
A ședea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător și îngrijorat; a fi grăbit să plece
A(-și) pune sau a(-și) băga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva
A-și băga mâna în foc pentru cineva = a garanta pentru cinstea cuiva
A-și scoate un foc de la inimă = a) a se răzbuna pe cineva; b) a scăpa de o suferință
A-și vărsa focul = a se destăinui, a-și descărca sufletul, a-și spune durerea; a-și descărca nervii, a se răcori
Cu foc = cu înflăcărare, cu entuziasm, cu aprindere
De mama focului = cu mare intensitate, în gradul cel mai înalt
Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare
Foc sacru = vocație, talent
Foc și pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat
N-o fi foc = nu e nici o nenorocire
Plin) de foc = înfocat, înflăcărat, aprins
Rău de mama focului = plin de răutate, foarte înrăit
a prăji în tigaie sau la tigaie = a prăji în puțină grăsime, ulei sau unt, în special piese mici de carne sau legume, la foc viu (sin
FOC1,focuri, s. n. I.1. Ardere violentă cu flacără și cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ◊ (În exclamații sau imprecații, adesea glumeț sau fam.) Se făcu frumoasă, arz-o focul. ◊ Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flăcări colorate. ◊ Expr. A lua foc = a se aprinde. A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare stăruință; a insista prea mult ca cineva să acționeze într-un anumit sens. A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva sau ceva) = a-și expune viața (pentru cineva sau ceva). A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprindă o acțiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altuia. A(-și) pune sau a(-și) băga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apăra cu tărie pe cineva. Harnic (sau iute, etc.) (de mănâncă) foc = foarte harnic (sau iute, etc.) A se face (sau a se mânia, a se supăra) foc (și pară) = a se înfuria, a turba de mânie. ◊ (Ajută la formarea superlativului absolut, ținând locul lui „ foarte ”) Jucării frumoase foc. ◊ Expr. De mama focului = strașnic, grozav. ♦ Arderea din vatră, cuptor, sobă, etc., făcută prin degajare de căldură. ♦ Fig. Lumină roșiatică, asemănătoare cu flăcările. ♦ Fig. Strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal prețios, etc.). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampă). 2. Incendiu. ◊ Expr. A trece (o țară, un oraș, etc.) prin foc și sabie = a incendia, a distruge cu forța armată. 3. Împușcătură; p. ext. salvă, tir. ◊ Armă de foc = armă care folosește pulbere explozivă. Foc! = comandă militară pentru începerea unei trageri. ◊ Expr. A deschide focul = a începe să tragă cu arma. A fi (sau a sta) între două focuri = a fi încolțit din două părți. ♦ Fig. Luptă, război. 4. Lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigația pe apă. II. Fig. 1. Entuziasm, avânt, înflăcărare. ◊ Loc. adj. (Plin) de foc = înfocat, înflăcărat, aprins. ◊ Loc. adv. Cu foc = cu înflăcărare, cu entuziasm, cu aprindere. ◊ Expr. (Urmat de un genitiv) În focul... = în momentele de mare intensitate, în faza culminantă a unei acțiuni. 2. Agilitate, vioiciune, neastâmpăr. 3. Durere, chin, jale, necaz. ◊ Expr. A-și vărsa focul = a se destăinui, a-și descărca sufletul, a-și spune durerea; a-și descărca nervii, a se răcori. A-și scoate un foc de la inimă = a) a se răzbuna pe cineva; b) a scăpa de o suferință. ♦ Nenorocire, pacoste, urgie. ◊ Expr. (Fam.) N-o fi foc = nu e nici o nenorocire. – Lat. focus. (Sursa: DEX '98 )
FOC2,focuri, s. n. Pânză triunghiulară susținută de bompres la prora unei nave. – Din fr. foc. (Sursa: DEX '98 )
FOCs.n. (Mar.) Pânză triunghiulară care se găsește la prora unei nave, fiind susținută de bompres. [Var. f**c s.n. / < fr. foc]. (Sursa: DN )
FOCn. velă triunghiulară la prora unei nave, susținută de bompres. (< fr. foc) (Sursa: MDN )
FOC s. 1. v. incendiu. 2.foc bengal v. foc de artificii; foc de artificii = foc bengal. 3. v. împușcătură.4. salvă. (~ de artilerie.) (Sursa: Sinonime )
FOC s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, scarlatină. (Sursa: Sinonime )
foc (fócuri), s. n. – 1. Ardere cu flacără și căldură. – 2. Incendiu, rug. – 3. Împușcătură, salvă. – 4. Cămin, vatră. – 5. Strălucire. – 6. Arsură, usturime. – 7. Ardoare, violență, avînt. – 8. Nenorocire, necaz, calamitate, chin. – 9. (Adv.) Cumplit, îngrozitor, teribil. – 10. (Arg.) Pistol. – Mr., megl. foc, focuri, istr. foc, focure. Lat. fŏcus (Diez, I, 192; Pușcariu 635; Candrea-Dens., 627; REW 3400; DAR), cf. it. fuoco, prov. foc, fr. feu, cat. fog, sp. fuego, port. fogo. Pentru sensul 8, cf. calabr. focu amaru „nenorocire, calamitate”. Der. focar, s. n. (rug; nenorocire, calamitate), cu suf. -ar (după Candrea-Dens., 628, REW 3398 și DAR, din lat. fōcārium), înv., s-a readaptat modern după fr. foyer, cu sensul tehnic de „proiector, reflector”; focăr(a)ie, s. f. (rug, incendiu); focărițe, s. f. pl. (Trans., chibrituri); focos, adj. (înflăcărat); focuit, adj. (Trans., nenorocit); înfoca, vb. (a da foc, a aprinde; a înflăcăra, a pasiona); înfocăciune, s. f. (înv., inflamare); focar, s. m. (fochist); fochist, s. m. (muncitor care asigură arderea combustibilului într-un focar), formație recentă cu suf. -ist. – Foca, s. m. (sărbătoarea Sfîntului Foca, 22 iulie), din ngr. φωϰᾶς, a fost asimilat prin etimologie populară cu foc; astfel încît această sărbătoare este considerată ca propice pentru a se asigura împotriva incendiilor. (Sursa: DER )
foc (ardere; pânză de la prora navei) s. n., pl. fócuri (Sursa: Ortografic )
FOC1 ~urin.I. 1) Degajare simultană de căldură și de lumină cu producere de flăcări. ~ olimpic. 2) Material combustibil aprins (cu scopul de a căpăta căldură și lumină). A se încălzi la ~. ◊ A lua (saua prinde) ~ cu gura pentru cineva a face tot posibilul și imposibilul pentru cineva. A sta ca pe ~ a fi neliniștit sau grăbit. A se teme ca de ~ a se teme foarte tare. Până nu faci ~, nu iese fum orice zvon cuprinde și un grăunte de adevăr. 3) Dispozitiv de ardere. Plită cu patru ~uri. 4) Nimicire a bunurilor materiale prin ardere (în flăcări). ◊ ~ și pârjol mare prăpăd; dezastru. A trece (o țară, o regiune etc.) prin ~ și sabie a distruge complet prin incendii cu forțe armate (o țară, o regiune etc.). 5) fig. Strălucire vie, luminoasă (asemănătoare unei flăcări). ~ul diamantelor. ~ul din privire. 6) pop. Descărcare a unei arme; împușcătură. ~ de artilerie. ◊ A fi (saua sta) între două ~uri a se afla într-un loc, fiind amenințat de pericol din două părți. 7) Sursă de lumină care servește drept semnal (în navigație). 8) Pânză de formă triunghiulară de la prora unei nave susținută de bompres. II. (în exclamații glumețe sau în blestemuri) Ardă-l (sauarză-l) ~ul să-l ardă! Bat-o ~ul! /<lat. focus (Sursa: NODEX )
FOC2 ~urin.I. 1) Senzație de arsură în interiorul corpului, cauzată de o boală. 2) Ardoare a sentimentelor; înflăcărare deosebită. ~ul tinereții. 4) fig. Discuție aprinsă în contradictoriu. ◊ A turna gaz în (sau pe) ~ a agrava o neînțelegere. II. (urmând un adjectiv, îi atribuie valoare de superlativ absolut)Scump ~. Urat ~. Frumos ~. ◊ (Frumos, urat etc.) de mama ~ului grozav, strașnic (de frumos, de urât etc.). /<lat. focus (Sursa: NODEX )
CAR DE FÓC s. v. locomotivă, mașină, tren. (Sursa: Sinonime )
FOC VÍU s. v. zona zoster. (Sursa: Sinonime )
FOCULLUIDUMNEZÉU s. v. licurici. (Sursa: Sinonime )
MATCA FÓCULUI s. v. iad, infern. (Sursa: Sinonime )