Dex.Ro Mobile
FOÁRFECE, foarfece, s. n. 1. Unealtă sau mașină unealtă pentru tăiat, acționată manual sau mecanic, compusă din două lame tăioase suprapuse, având fiecare câte un mâner inelar și fiind unite între ele la mijloc cu un șurub. ♦ (În forma foarfecă) Săritură care se execută ridicând picioarele unul după altul, ca mișcarea lamelor unui foarfece, practicată în unele sporturi. 2. (Ec.; în sintagma) Foarfeca sau foarfecele prețurilor = decalaj între diferite prețuri. 3. Nod marinăresc format din două sau din trei bucle, folosit la legarea unei parâme. 4. (Bot.; în compusul) Foarfeca-bălții = plantă acvatică (submersă), cu frunze rigide dințate, cu flori albe, deschise la suprafața apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foárfecă, foarfeci, s. f., foárfec s. m.] – Lat. forfex, -icis. (Sursa: DEX '98 )

FOÁRFECE s. v. clește. (Sursa: Sinonime )

foárfece s. n., pl. foárfece; art. sg. și pl. foárfecele (Sursa: Ortografic )

FOÁRFECĂ s. f. v. foarfece. (Sursa: DEX '98 )

FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni – Din lat. forficare. (Sursa: DEX '98 )

A FORFECÁ foárfec 1. tranz. 1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuțit). ~ hârtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare (Sursa: NODEX )

A SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare (Sursa: NODEX )

FOÁRFECE1 ~ n. 1) Unealtă de tăiat, formată din două lame ascuțite, unite cruciș cu un șurub și prevăzute fiecare cu câte un mâner inelar. 2) Exercițiu care redă mișcarea lamelor unei asemenea unelte, constând în ridicarea pe rând a picioarelor. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis (Sursa: NODEX )

FOÁRFECE2 n. mai ales art. 1) Dans popular executat de bărbați în semicerc într-un tempo rapid. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis (Sursa: NODEX )

forfecá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. foárfece (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
foarfecă (pl. -ce)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular foarfecă foarfeca
plural foarfece foarfecele
genitiv-dativ singular foarfece foarfecei
plural foarfece foarfecelor
vocativ singular foarfecă, foarfeco
plural foarfecelor

foarfece   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular foarfece foarfecele
plural foarfece foarfecele
genitiv-dativ singular foarfece foarfecelui
plural foarfece foarfecelor
vocativ singular foarfece
plural foarfecelor

forfeca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) forfeca forfecare forfecat forfecând singular plural
foarfecă forfecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) foarfec (să) foarfec forfecam forfecai forfecasem
a II-a (tu) foarfeci (să) foarfeci forfecai forfecași forfecaseși
a III-a (el, ea) foarfecă (să) foarfece forfeca forfecă forfecase
plural I (noi) forfecăm (să) forfecăm forfecam forfecarăm forfecaserăm, forfecasem*
a II-a (voi) forfecați (să) forfecați forfecați forfecarăți forfecaserăți, forfecaseți*
a III-a (ei, ele) foarfecă (să) foarfece forfecau forfeca forfecaseră
* Formă nerecomandată