Dex.Ro Mobile
FOȘNÍ, foșnesc, vb. IV. Intranz., Tranz. A produce un sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. ♦ (Rar) A foi, a mișuna. [Var.: foșnăí vb. IV.] – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )

FOȘNÍ vb. a fâșâi, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sâsâi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pârâi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prâsni. (Frunzele ~.) (Sursa: Sinonime )

foșní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foșnésc, imperf. 3 sg. foșneá; conj. prez. 3 sg. și pl. foșneáscă (Sursa: Ortografic )

A FOȘNÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre frunze, hârtii etc.) A produce un zgomot ușor prin mișcare sau frecare. 2) (despre ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a forfoti; a fojgăi; a mișuna; a furnica; a roi; a foi; a viermui. /Onomat. (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
foșni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) foșni foșnire foșnit foșnind singular plural
foșnește foșniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) foșnesc (să) foșnesc foșneam foșnii foșnisem
a II-a (tu) foșnești (să) foșnești foșneai foșniși foșniseși
a III-a (el, ea) foșnește (să) foșnească foșnea foșni foșnise
plural I (noi) foșnim (să) foșnim foșneam foșnirăm foșniserăm, foșnisem*
a II-a (voi) foșniți (să) foșniți foșneați foșnirăți foșniserăți, foșniseți*
a III-a (ei, ele) foșnesc (să) foșnească foșneau foșni foșniseră
* Formă nerecomandată