FLUORIMETRÍE s. f. metodă fizico-chimică de analiză bazată pe măsurarea intensității fluorescenței substanțelor; fluorometrie. (< fr. fluorimétrie) (Sursa: MDN )
fluorimetríe s. f., g.-d. art. fluorimetríei (Sursa: Ortografic )
| fluorimetrie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fluorimetrie | fluorimetria |
| plural | fluorimetrii | fluorimetriile |
| genitiv-dativ | singular | fluorimetrii | fluorimetriei |
| plural | fluorimetrii | fluorimetriilor |
| vocativ | singular | fluorimetrie, fluorimetrio |
| plural | fluorimetriilor |
