FLUÉNȚĂ, fluențe, s. f. Însușirea de a fi fluent. [Pr.: flu-en-] – Din fr. fluence. (Sursa: DEX '98 )
FLUÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi fluent. [Pron. flu-en-. / cf. fr. fluence]. (Sursa: DN )
FLUÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi fluent. (< fr. fluence) (Sursa: MDN )
FLUÉNȚĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. (~ în exprimare.) (Sursa: Sinonime )
fluénță s. f. (sil. flu-en-), g.-d. art. fluénței; pl. fluénțe (Sursa: Ortografic )
| fluență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fluență | fluența |
| plural | fluențe | fluențele |
| genitiv-dativ | singular | fluențe | fluenței |
| plural | fluențe | fluențelor |
| vocativ | singular | fluență, fluențo |
| plural | fluențelor |
