FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Care are fluctuații; schimbător, nestatornic, nesigur; nehotărât, ezitant. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. fluctuant, lat. fluctuans, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
FLUCTUÁNT, -Ă adj. Schimbător, nestatornic; nesigur; nehotărât. [Pron. -tu-ant. / cf. fr. fluctuant, lat. fluctuans]. (Sursa: DN )
FLUCTUÁNT, -Ă adj. schimbător, nestatornic; nehotărât. (< fr. fluctuant, lat. fluctuans) (Sursa: MDN )
FLUCTUÁNT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~ în comportări.) 2. v. ezi-tant. (Sursa: Sinonime )
Fluctuant ≠ constant, decis, stabil (Sursa: Antonime )
fluctuánt adj. m. (sil. -tu-ant), pl. fluctuánți; f. sg. fluctuántă, pl. fluctuánte (Sursa: Ortografic )
FLUCTUÁNT ~tă (~ți, ~te) Care fluctuează; care vădește lipsă de statornicie. [Sil. -tu-ant] /<fr. fluctuant, lat. fluctuans, ~ntis (Sursa: NODEX )
| fluctuant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fluctuant | fluctuantul | fluctuantă | fluctuanta |
| plural | fluctuanți | fluctuanții | fluctuante | fluctuantele |
| genitiv-dativ | singular | fluctuant | fluctuantului | fluctuante | fluctuantei |
| plural | fluctuanți | fluctuanților | fluctuante | fluctuantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
