FLUCTUÁ, pers. 3 fluctuează, vb. I. Intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia2. [Pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FLUCTUÁ vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < lat. fluctuare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FLUCTUÁ vb. intr. a fi schimbător; a oscila, a varia. (< fr. fluctuer, lat. fluctuare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

FLUCTUÁ vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a șovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

fluctuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 3 sg. și pl. fluctueáză, 1 pl. fluctuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. fluctuéze (sil. -tu-e-); ger. fluctuând (sil. -tu-ând) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A FLUCTUÁ pers. 3 ~eáză intranz. și fig. A fi în continuă mișcare și schimbare; a vădi inconsistență. Cadrele ~ează. [Sil. -tu-a] /<fr. fructuer, lat. fructuare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard