FLÓTĂ,flote, s. f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unități navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică. 2. Soluție sau suspensie de coloranți sau de alte substanțe chimice, folosită în operațiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 3. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate, în care pieile se țin nemișcate un timp îndelungat, după ce au parcurs șirurile de bazine de pretăbăcire. – Din fr. flotte. (Sursa: DEX '98 )
FLÓTĂ1s.f.1. Totalitatea navelor unei țări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei țări. 3. Lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta]. (Sursa: DN )
FLÓTĂ2s.f. Postav asemănător fetrului. [< fr. flôtre]. (Sursa: DN )
FLÓTĂ1s. f. 1. totalitatea (aero)navelor unei țări; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop și puse sub o conducere unică. 2. lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 3. bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. (< fr. flotte) (Sursa: MDN )
FLÓTĂ2s. f. postav asemănător fetrului. (< fr. flôtre) (Sursa: MDN )
flótă (tehn., nav.) s. f., g.-d. art. flótei; pl. flóte (Sursa: Ortografic )
flótă (postav) s. f. (Sursa: Ortografic )
FLOTÁ,flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter. (Sursa: DEX '98 )
A FLOTÁ ~éztranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter (Sursa: NODEX )
FLÓTĂ ~ef. Totalitate a navelor fluviale, maritime sau aeriene de care dispune un stat. /<fr. flotte (Sursa: NODEX )
FLOTÁvb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter]. (Sursa: DN )
FLOTÁvb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter) (Sursa: MDN )
flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. și pl. floteáză (Sursa: Ortografic )