Dex.Ro Mobile
FLÓTĂ, flote, s. f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unități navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică. 2. Soluție sau suspensie de coloranți sau de alte substanțe chimice, folosită în operațiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 3. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate, în care pieile se țin nemișcate un timp îndelungat, după ce au parcurs șirurile de bazine de pretăbăcire. – Din fr. flotte. (Sursa: DEX '98 )

FLÓTĂ1 s.f. 1. Totalitatea navelor unei țări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei țări. 3. Lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta]. (Sursa: DN )

FLÓTĂ2 s.f. Postav asemănător fetrului. [< fr. flôtre]. (Sursa: DN )

FLÓTĂ1 s. f. 1. totalitatea (aero)navelor unei țări; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop și puse sub o conducere unică. 2. lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 3. bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. (< fr. flotte) (Sursa: MDN )

FLÓTĂ2 s. f. postav asemănător fetrului. (< fr. flôtre) (Sursa: MDN )

flótă (tehn., nav.) s. f., g.-d. art. flótei; pl. flóte (Sursa: Ortografic )

flótă (postav) s. f. (Sursa: Ortografic )

FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter. (Sursa: DEX '98 )

A FLOTÁ ~éz tranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter (Sursa: NODEX )

FLÓTĂ ~e f. Totalitate a navelor fluviale, maritime sau aeriene de care dispune un stat. /<fr. flotte (Sursa: NODEX )

FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter]. (Sursa: DN )

FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter) (Sursa: MDN )

flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. și pl. floteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
flota   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) flota flotare flotat flotând singular plural
flotea flotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) flotez (să) flotez flotam flotai flotasem
a II-a (tu) flotezi (să) flotezi flotai flotași flotaseși
a III-a (el, ea) flotea (să) floteze flota flotă flotase
plural I (noi) flotăm (să) flotăm flotam flotarăm flotaserăm, flotasem*
a II-a (voi) flotați (să) flotați flotați flotarăți flotaserăți, flotaseți*
a III-a (ei, ele) flotea (să) floteze flotau flota flotaseră
* Formă nerecomandată

flotă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flo flota
plural flote flotele
genitiv-dativ singular flote flotei
plural flote flotelor
vocativ singular flotă, floto
plural flotelor