FLORÍU, -ÍE, florii, adj. 1. (Rar) Plin de flori; înflorit. 2. (Pop.; despre animale) Cu pete albe. – Floare + suf. -iu. (Sursa: DEX '98 )
floríu adj. m., f. floríe; pl. m. și f. floríi (Sursa: Ortografic )
FLORÍU ~e (~i) 1) înv. Care are flori. 2) fam. (despre animale) Care are pete albe. [Sil. flo-riu] /floare + suf. ~iu (Sursa: NODEX )
| floriu adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | floriu | floriul | florie | floria |
| plural | florii | floriii | florii | floriile |
| genitiv-dativ | singular | floriu | floriului | florii | floriei |
| plural | florii | floriilor | florii | floriilor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
