FLEXÍBIL, -Ă,flexibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a se îndoi, de a se încovoia ușor (și de a-și reveni la forma inițială); elastic, mlădios. 2. Adj. (Gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. S. n. Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit în legăturile electrice. – Din fr. flexible, lat. flexibilis. (Sursa: DEX '98 )
FLEXÍBIL, -Ăadj.1. Mlădios, elastic, suplu. 2. (Despre cuvinte) Care își schimbă forma pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Cf. fr. flexible, lat. flexibilis]. (Sursa: DN )
FLEXÍBIL, -Ă I. adj. 1. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu. ◊ (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil. 2. (despre părți de vorbire) care are flexiune (2); flexionar. 3. (despre un apartament) cu structură variabilă. II. s. n. grup de lamele flexibile (I, 1) de cupru, în legăturile electrice. (< fr. flexible, lat. flexibilis) (Sursa: MDN )
flexíbil adj. m., pl. flexíbili; f. sg. flexíbilă, pl. flexíbile (Sursa: Ortografic )
flexíbil s. n., pl. flexíbile (Sursa: Ortografic )
FLEXÍBIL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi ușor deformat sub actiunea unei forțe exterioare; cu proprietatea de a se curba ușor; mlădios; elastic; suplu. 2) fig. (despre persoane) Care cedează ușor; adaptabil la circumstanțe; maleabil; elastic. 3) (despre cuvinte sau părți de vorbire) Care dispune de forme speciale pentru exprimarea funcțiilor gramaticale; dotat cu flexiune. /<fr. flexible, lat. flexibilis (Sursa: NODEX )
FLEXÍBIL2 ~en. tehn. Dispozitiv constând dintr-un grup de lamele subțiri de cupru, utilizat drept element de legătură electrică dintre două piese capabile a se deplasa una față de alta. /<fr. flexible, lat. flexibilis (Sursa: NODEX )
