FLÉICĂ, fleici, s. f. Bucată de carne de pe pântecele bovinelor, care se consumă de obicei friptă la grătar. – Din germ. Flecken. (Sursa: DEX '98 )
fléică (fléici), s. f. – Bucată de carne pentru grătar. Germ. (săs.) Fleckén (DAR). (Sursa: DER )
fléică s.f. (sil. flei-), g.-d. art. fléicii; pl. fleici (Sursa: Ortografic )
FLÉICĂ ~ci f. 1) Carne de vită tăiată de pe burtă. 2) Fel de mâncare pregătită din astfel de carne. [Sil. flei-că] /<germ. Flecken (Sursa: NODEX )
| fleică substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fleică | fleica |
| plural | fleici | fleicile |
| genitiv-dativ | singular | fleici | fleicii |
| plural | fleici | fleicilor |
| vocativ | singular | fleică, fleico |
| plural | fleicilor |
