- A avea sămânță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală
- Vorbe de clacă = flecăreală fără rost, fără miez
- Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală
FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, verbalism, verbiaj, verbigerație, verbozitate, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dârdâială, dârdâit. (Sursa: Sinonime )
flecăreálă s. f., g.-d. art. flecărélii; pl. flecăréli (Sursa: Ortografic )
| flecăreală substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | flecăreală | flecăreala |
| plural | flecăreli | flecărelile |
| genitiv-dativ | singular | flecăreli | flecărelii |
| plural | flecăreli | flecărelilor |
| vocativ | singular | flecăreală, flecărealo |
| plural | flecărelilor |
