A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar
A avea sămânță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală
A da cu melița (sau din meliță) = a trăncăni, a flecări
A da cu melița = a trăncăni, a flecări
A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înțelege, a se lămuri
A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut)
A rămâne pe gânduri = a medita, a reflecta
A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul)
A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi
A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi
A(-i tot) da din gură (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări
A-i merge (cuiva) gura ca pupăza = a vorbi mult, a fi flecar
Vorbe de clacă = flecăreală fără rost, fără miez
Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală
FLEC,flecuri, s. n. Petic aplicat pe tocul încălțămintei. [Var.: fleac s. n.] – Din germ. Fleck. (Sursa: DEX '98 )
FLEC s. (Mold.) suiuz. (~ pus la tocul încălțămintei.) (Sursa: Sinonime )
flec (flécuri), s. n. – Petic, bucată de piele pentru a repara încălțămintea. Germ. Fleck. Delavrancea îl confundă o dată cu fleac, ceea ce l-a deteminat pe autorul DAR să considere cele două cuvinte identice. (Sursa: DER )
flec s. n., pl. flécuri (Sursa: Ortografic )
FLEC ~urin. Bucată de piele sau de cauciuc care se aplică pe tocul încălțămintei. /<germ. Fleck (Sursa: NODEX )
