FLAUȘÁT, -Ă adj. (Despre țesături) Păros, scămoșat. [< flaușa]. (Sursa: DN )
FLAUȘÁT adj. v. pufos. (Sursa: Sinonime )
A FLAUȘÁ ~éz tranz. (țesături de lână) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect pufos și moale; a scămoșa. /Din flauș (Sursa: NODEX )
FLAUȘÁ vb. tr. a face ca o țesătură să fie scămoșată. (< flauș) (Sursa: MDN )
flaușá vb., ind. prez. 1 sg. flaușéz (Sursa: Ortografic )
| flaușa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) flaușa | flaușare | flaușat | flaușând | singular | plural |
| flaușează | flaușați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | flaușez | (să) flaușez | flaușam | flaușai | flaușasem |
| a II-a (tu) | flaușezi | (să) flaușezi | flaușai | flaușași | flaușaseși |
| a III-a (el, ea) | flaușează | (să) flaușeze | flaușa | flaușă | flaușase |
| plural | I (noi) | flaușăm | (să) flaușăm | flaușam | flaușarăm | flaușaserăm, flaușasem* |
| a II-a (voi) | flaușați | (să) flaușați | flaușați | flaușarăți | flaușaserăți, flaușaseți* |
| a III-a (ei, ele) | flaușează | (să) flaușeze | flaușau | flaușară | flaușaseră |
* Formă nerecomandată
| flaușat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | flaușat | flaușatul | flaușată | flaușata |
| plural | flaușați | flaușații | flaușate | flaușatele |
| genitiv-dativ | singular | flaușat | flaușatului | flaușate | flaușatei |
| plural | flaușați | flaușaților | flaușate | flaușatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
