FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Ferăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész. (Sursa: DEX '98 )
firíz s. n., pl. firíze (Sursa: Ortografic )
| firiz (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | firiz | firizul |
| plural | firize | firizele |
| genitiv-dativ | singular | firiz | firizului |
| plural | firize | firizelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| firiz (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | firiz | firizul |
| plural | firizuri | firizurile |
| genitiv-dativ | singular | firiz | firizului |
| plural | firizuri | firizurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
