Dex fire, fire, definiţie fire, dex.ro Mobile

(A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent
A (sau a-și) ieși (sau a-și sări) din balamale = a-și ieși din fire
A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire
A lega gura pânzei = a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe țesutul; b) a se înstări
A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări
A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva (din familie)
A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare
A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult
A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă
A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa
A sta (ceva) în firea (cuiva) = a ține de felul normal de a fi al cuiva
A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire
A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva
A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști
A-și ieși (sau a scoate pe cineva) din pepeni = a-și pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea, a (se) enerva, a-și ieși (sau a scoate pe cineva) din fire
A-și ieși afară din răbuș = a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire
A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia
A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3) A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...
A-și sări din țâțâni (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mânia
A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin)
A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine
A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul
Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles
Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc
Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles
Pe dos = a) (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) (, despre oameni) sucit, ciudat, bizar
Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad
Păi dar = cum altfel? Firește, desigur; negreșit
a-și veni în horatic = a-și veni în fire, a se însănătoși
În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios
în răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b) împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c) potrivnic, ostil; echivoc

FÍRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi. (Sursa: DEX '98 )

FÍRE ~i f. 1) Lume materială; natura înconjurătoare. 2) Fel de a fi al omului; caracter; natură. 3) Judecată sănătoasă; cuget. ◊ În toată ~ea a) matur; b) cu mintea sănătoasă. [G.-D. firii] /v. a fi (Sursa: NODEX )

FÍRE s. 1. v. natură. 2. fel. (Așa e ~ mea.) 3. caracter, natură, structură, temperament, (livr.) umoare, (înv. și reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (Are o ~ emotivă.) 4. apucătură, deprindere, nărav, obicei, obișnuință, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.) 5. v. cumpăt. (Sursa: Sinonime )