(A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent
A (sau a-și) ieși (sau a-și sări) din balamale = a-și ieși din fire
A avea (sau a ține) casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor
A despica (sau a tăia) firul (de păr) în patru = a cerceta în mod minuțios, a se ocupa de ceva cu minuțiozitate exagerată, mai mult decât este necesar
A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire
A ieși deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri
A lega gura pânzei = a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe țesutul; b) a se înstări
A nu (se) clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viața cuiva
A număra foile la (sau din) plăcintă = a-și face prea multe socoteli, a despica firul în patru
A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr
A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate
A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări
A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva (din familie)
A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare
A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult
A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă
A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa
A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte
A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar
A spune din fir până-n ață = a spune tot, de la început până la sfârșit
A sta (ceva) în firea (cuiva) = a ține de felul normal de a fi al cuiva
A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire
A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva
A(-și) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti
A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva
A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare)
A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști
A-și ieși (sau a scoate pe cineva) din pepeni = a-și pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea, a (se) enerva, a-și ieși (sau a scoate pe cineva) din fire
A-și ieși afară din răbuș = a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire
A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia
A-și pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta
A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3) A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...
A-și scoate( sau a-și arăta) ghearele = a-și arăta fondul ascuns și rău al firii
A-și sări din țâțâni (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mânia
A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin)
A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine
A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul
Crângul cerului = bolta cerească, firmament
De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir până-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate
Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles
Fie-ți (sau să-ți fie) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! Cusut sau țesut cu fir de aur sau auriu
Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc
Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles
Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni
Pe dos = a) (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) (, despre oameni) sucit, ciudat, bizar
Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad
Puțin la trup = mic și firav
Păi dar = cum altfel? Firește, desigur; negreșit
Se ține (numai) într-un fir de ață = abia se mai ține; a fi în mare primejdie
FIR,fire, s. n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unei ape curgătoare, care unește punctele de viteză maximă ale apei. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături speciale de podoabă. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir până-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum. (Sursa: DEX '98 )
FIR ~en. 1) Produs obținut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea țesăturilor. ~ de lână. ◊ ~ de păr fibră tare, de origine epitelială, care crește pe pielea omului și a animalelor. ~ cu plumb fir prevăzut la unul din capete cu o greutate metalică, folosit pentru determinarea direcției verticale. A se ține (saua-i sta, a-i atârna) cuiva viața numai într-un ~ de ață (saude păr) a) a se afla într-o situație foarte nesigură; b) a fi în pericol de moarte; c) a trage să moară. 2) fig. Linie subțire, neîntreruptă. ~ de fum. 3) Ață metalică (de aur, de argint etc.), folosită la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte. Haină cusută cu ~. 4) Fibră provenită din secreția unor animale (păianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrică prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neîntreruptă; desfășurare continuă; curs; mers. ~ul gândurilor. 7) Fiecare dintre părțile componente ale unei totalități de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neînsemnată. ~ de făină. /<lat. filum (Sursa: NODEX )
FIR s. 1. v. fibră. 2. v. cablu. 3.(TEHN.) fir cu plumb = (pop.) sfoară. 4. v. sfor. 5. v. pic. (Sursa: Sinonime )
TELEGRAFIE FĂRĂ FÍR s. v. radiotelegrafie. (Sursa: Sinonime )
fir (fíre), s. n. – 1. Produs obținut prin toarcerea unor fibre textile. – 2. Ață. – 3. Fibră, filament. – 4. Păr. – 5. Tulpină. – 6. Capăt. – 7. Fir de aur. – Mr. h’ir, megl. ir. Lat. fῑlum (Pușcariu 617; Candrea-Dens., 598; REW 3306; Philippide, II, 642; DAR), cf. it. filo (sicil. firu), fr. fil, sp. hilo, alb. filj. Der. firicică, s. f. (plantă, Filago germanica); firog, s. n. (Trans., muncă); firos, adj. (fibros); firui, vb. (a toarce; a coase, a broda); firuță, s. f. (plantă, Poa pratensis; iarbă, furaj, nutreț); desfira, vb. (a destrăma); înfira, vb. (a coase, a broda; a înșira, a înșirui); înfiera, vb. (Mold., a crește părul, mai ales mustățile; Bucov., a începe să fiarbă), cuvînt identic cu cel anterior, cu pronunțarea proprie Mold. cf. mira › Mold. miera (după Capidan, Dacor., III, 759 și DAR, direct de la un lat. *infῑlāre); prefira, vb. (a răspîndi, a împrăștia; a înșira); răsfira, vb. (a dezvolta, a desfășura; a întinde, a dispersa), cu var. prin încrucișare cu rășchira. (Sursa: DER )