finitudine
Caută
FINITÚDINE
s. f.
1. (fil.) caracterul a ceea ce este finit, conștiința limitelor ființei umane. 2. însușire a soluției unei probleme de a fi furnizată după un număr finit de operații. (< fr.
finitude
) (
Sursa: MDN
)
Copy to clipboard
Finitudine
≠ infinitudine (
Sursa: Antonime
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
finitudine
substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
finit
u
dine
finit
u
dinea
plural
—
—
genitiv-dativ
singular
finit
u
dini
finit
u
dinii
plural
—
—
vocativ
singular
finit
u
dine, finit
u
dineo
plural
—
