FÍNIC, -Ăadj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus) (Sursa: MDN )
FINÍC s. v. curmal. (Sursa: Sinonime )
finíc2, finíci, s.m. (înv.) ban, filer. (Sursa: DAR )
fínic (fínici), s. m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv. (Sursa: DER )
finíc (finíci), s. m. – 1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv. – Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri). (Sursa: DER )
