FINÉȚE, (2, rar) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.; peior.) Rafinament. – Din fr. finesse. (Sursa: DEX '98 )
FINÉȚE ~urin. 1) Caracter fin. 2) Calitate superioară. 3) fig. Spirit profund de percepere a realității; șlif. /<fr. finesse (Sursa: NODEX )
FINÉȚEs.f.1. Calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (Text.) Raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; (p. ext.) calitate superioară a unui fir, a unei țesături etc. ♦ Raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (Fig.) Subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. / pl. -țuri, -ți, var. fineță s.f. / < it. finezza, cf. fr. finesse]. (Sursa: DN )
FINÉȚEs. f. 1. calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (text.) raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; calitate superioară a unui fir, a unei țesături. ◊ raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice. ◊ cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (fig.) subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. (< fr. finesse, it. finezza) (Sursa: MDN )
FINÉȚE s. 1. v. delicatețe. 2. v. distincție. 3. rafinament, rafinare, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)4. v. sensibilitate. (Sursa: Sinonime )
Finețe ≠ vulgaritate (Sursa: Antonime )
finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. finéți, art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri (Sursa: Ortografic )
